Displaying items by tag: crohn
Pe parcursul evolutiei bolii, un mare numar de pacienti cu boli inflamatorii intestinale experimenteaza ori malnutritie generalizata ori deficiente ale anumitor nutrienti. Multi pacienti cu BII, in special cei cu boala Crohn, sunt subponderali si/sau sufera de anemie. Subponderabilitatea si malnutritia sunt asociate oricum cu riscul de declansare a unei faze de activitate a bolii si ar trebui facute toate demersurile pentru a le preveni. Este necesara atentie pentru mentinerea unei diete echilibrate si cand este necesar chiar terapie nutritionala. Malnutritia si deficienta unor nutrienti pot apare din cauze unor multiple cauze: -reducerea aportului alimentar, -scaderea absortiei unor nutrienti in intestinul subtire (malabsortie) secundar unor tulburari functionale, -accelerarea tranzitului intestinal -interactiuni intre agenti farmaceutici si nutrienti, -cresterea nevoilor nutritionale in faze de activitate. REDUCEREA APORTULUI ALIMENTAR este frecvent o cauza de deficiente nutritionale. Pacientii refuza alimentatia pentru a nu provoca exacerbarea simptomelor cum ar fi colici ce sunt asociate cu alimentatia. Aceste dureri colicative apar in special in randul pacientilor cu afectarea ileonului terminal. O alta cauza poate fi intoleranta alimentara, cum ar fi intoleranta la lactoza, ce apar in perioadele de inflamatie. Astfel se poate ajunge din nou in situatia unei diete sarace in optiuni. Un alt factor ce trebuie luat in considerare este scaderea capacitatii intestinului de a absorbi nutrienti si microelemente. In plus , in timpul fazei inflamatorii, se pot pierde proteine prin peretele intestinal inflamat ce induce deficienta unor proteine in sange cum ar fi albumina si imunoglobuline. Consecinta deficitului de albumina este aparitia edemelor. Pierderea de sange in faza acuta poate induce anemie si saracirea depozitelor de fier. Pacientii cu diaree persistenta sunt la risc pentru pierderea excesiva de potasiu, magneziu si zinc. Pacientii cu steatoree pot pierde si vitaminele liposolubile ( A,D, E SI K) SI B12. Pacientii cu fistule pot pierde zinc si magneziu. Medicatia utilizata in tratamentul bolilor inflamatorii intestinale pot agrava deficientele individuale. De exemplu cortizonul poate induce deficit de calciu si magneziu si reduce masa musculara. Sulfasalazina reduce absortia folatului. Terapia cu antibiotice poate scade nivelul vitaminei k.
Pacientii intreaba deseori daca factori individuali legati de stilul alimentar pot fi responsabili de declansarea bolii inflamatorii intestinale. Suspiciunea unei corelatii este suportata de cresterea incidentei acestei boli incepand cu 1950 in tarile vestice industrializate. Factori alimentari suspectati de crestere a incidentei bolilor inflamatorii intestinale cum ar fi grasimi procesate chimic (acizi grasi trans), consumul redus de fibre alimentare, reactii alergice la drojdii, inlocuirea laptelui uman din dieta copiilor si expunerea la MYCOBACTERIUM AVIUM din laptele de vaca pasteurizat inadecvat au fost discutati inca din perioada celui de-al 2-lea Razboi mondial. Cercetarile recente se concentreaza asupra alimentelor ce contin sulf sau aditivilor alimentari sulfurati ca si declansatori ai colitei ulcerative. Alimentatia la san a copiilor s-a dovedit a fi protectiva impotriva bolilor inflamatorii intestinale.
Boala Crohn poate afecta orice segment al tubului digestiv de la gura si pana la anus. Cea mai frecventa localizare este la nivelul segmentelor terminale ale intestinului subtire ( ileonul terminal) si la nivelul primei parti a colonului. Inflamatia din boala Crohn afecteaza toate straturile peretelui intestinal. Cand este afectat intestinul subtire poate apare o absortie inadecvata a nutrientilor.In consecinta apare scaderea in greutate si deficiente individuale ale unor nutrienti. Pacientii, in special cei ce au suferit rezectii ale ileonului terminal, ar putea necesita administrarea prin injectii/perfuzii pentru tot restul vietii de vitamina b12. Administrarea se face la intervale de 2-3 luni. Daca deficitul persista pacientii vor dezvolta anemie pernicioasa - o scadere a numarului de hematii.
Boala Crohn si colita ulcerativa reprezinta o provocare atat pentru medic cat si pentru pacient in privinta alegerii dietei. Simptome tipice, cum ar fi disconfort abdominal, scaune neregulate, diaree, greata si scaderea in greutate, sunt frecvent atribuite unor factori legati de dieta pentru ca sunt asociate cu momentul alimentatiei. Astfel , pacientii si familiile lor devin nesiguri in privinta alimentelor si bauturilor ce pot fi consumate pentru a evita si ameliora simptomele si a preveni deficientele nutritionale. O dieta saraca in elemente nutritive are un efect nefavorabil asupra evolutiei bolii. Consilierea privind dieta poate aduce imbunatatiri in calitatea vietii pacientilor cu boala Crohn si colita ulcerativa. Ipoteza ca exista o dieta general valabila pacientilor cu aceasta patologie este insa incorecta. Pentru a fi eficienta, modificarile dietei trebuie sa fie centrate pe necesitatile individuale ale pacientilor. In aceasta lumina, cateva intrebari importante trebuie sa isi gaseasca raspuns inainte de inceperea terapiei: Ce boala inflamatorie are pacientul: boala Crohn sau colita ulcerativa? In ce stadiu se afla boala (perioada de activitate sau remisie)? Ce segmente ale tubului digestiv sunt afectate? Cat de afectata este digestia? Ce tratament are pacientul? Ce intolerante alimentare are pacientul? Sunt prezente complicatii? Astfel, fiecare pacient necesita un plan nutritional individualizat. Si, pe masura ce necesarul nutritional evolueaza ca raspuns la boala, planul nutritional va fi revizuit. Scopurile terapiei nutritionale sunt corectarea problemelor provocate de deficiente nutritionale si prevenirea simptomatologiei specifice bolii.